Obligația de evidență a timpului de lucru, explicată practic

Ce s-a decis

Curtea Federală a Muncii (Bundesarbeitsgericht) a decis în septembrie 2022 că angajatorii sunt obligați, conform § 3 alin. 2 nr. 1 din Legea protecției muncii, să introducă un sistem de evidență a timpului de lucru. Obligația este valabilă de atunci în mod direct, indiferent de o reglementare nouă în legea timpului de lucru.

Ce trebuie să poată face sistemul

Să înregistreze începutul, sfârșitul și durata timpului de lucru zilnic
Să reflecte pauzele, astfel încât pauzele minime conform § 4 ArbZG să poată fi dovedite
Să păstreze înregistrările cel puțin doi ani, § 16 alin. 2 ArbZG
Să fie rezistent la manipulare: modificările trebuie să rămână trasabile

Ce nu este impus

Nu există nicio obligație de înregistrare electronică. Hârtia este suficientă formal. Nu există nicio obligație ca angajatorul însuși să facă înregistrarea; aceasta poate fi delegată angajaților, dar responsabilitatea rămâne la angajator. Iar timpul de lucru pe încredere rămâne permis, atât timp cât datele obligatorii sunt înregistrate.

Cea mai frecventă greșeală

Multe firme introduc un instrument care înregistrează timpul de proiect și consideră astfel obligația îndeplinită. Nu este așa: timpul de proiect nu este timp de lucru. Cine lucrează de la 9 la 17 și înregistrează șase ore pe proiecte are două ore nedocumentate.

Nu uitați de codeterminare

Introducerea unui sistem de evidență a timpului de lucru este supusă codeterminării conform § 87 alin. 1 nr. 6 BetrVG, de îndată ce este adecvat pentru controlul comportamentului sau performanței. Acesta este practic întotdeauna cazul. Fără un acord de întreprindere, introducerea este contestabilă.

Ce preia EU Track din toate acestea